| 1.
|
INOC'ENT, -Ă, inocenţi, -te, adj. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăţie; candid. ♦ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. - Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.
Sursă
: DEX'98
(14852)
- valeriu |
| |
| 2.
|
Inocent ≠ vinovat, stricat
Sursă
: Antonime
(70988)
- siveco |
| |
| 3.
|
INOC'ENT adj. 1. v. nevinovat. 2. v. ingenuu. 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, prea-curat. (Un surâs ~.)Sursă
: Sinonime
( 187872)
- siveco |
| |
| 4.
|
inoc'ent adj. m., pl. inoc'enţi; f. sg. inoc'entă, pl. inoc'ente
Sursă
: DOR
(253549)
- siveco |
| |
| 5.
|
INOC'EN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu face nici un rău; predispus să facă numai bine; curat la suflet; candid. 2) Care crede orice din cauza ignoranţei sau a lipsei de experienţă; credul; naiv. 3) Care nu este vinovat de nimic; curat la suflet; candid; neprihănit; nevinovat. 4) Care nu poate fi condamnat; nevinovat. Faptă ~tă. /<fr. innocent, lat. innocens, ~ntis
Sursă
: NODEX
(338780)
- siveco |
| |
|
|